M-am îndreptat spre Sibiu cu gândul că voi găsi acelaşi oraş din anii trecuţi, poate un pic mai aranjat şi mai renovat. Din capitală până acolo am ales varianta Transfăgărăşanului, care oferea cele mai plăcute perspective. Oricum Valea Prahovei e plină de bucureşteni plecaţi în căutarea unui loc mai răcoros, dar suficient de “la îndemână” pentru turismul de week-end. Am lăsat Valea Oltului pentru întoarcere, ştiind că oricum pe drumul respectiv se fac unele lucrări (ca şi pe autostrada Bucureşti-Piteşti, ca şi pe drumul Piteşti-Vâlcea...nimic nou sub soare).
Reîntâlnirea cu Sibiul a fost o adevarată surpriză. Am găsit un oraş frumos, curat, renovat, dar mai presus de toate un oraş viu şi un oraş european. Prin pieţele şi pe străzile istorice o mulţime de turişti străini se plimbă cu hărţile în mână în căutarea obiectivelor. Pe rafturile librăriilor stau carţi şi albume în diferite limbi, iar în cafenele şi la terase (şi ce cafenele şi terase au apărut în Sibiu!..) auzi vorbindu-se în jurul tau engleză, germană, franceză, maghiară, spaniolă. Pe strada Bălcescu o mulţime de oameni se minunează în faţa unei orchestre de ţigani opriţi pentru o clipă să încânte cu muzica lor trecătorii. În Piaţa Mică, unde s-a mutat Curtea Comedianţilor, rasună muzica medievală. Peste tot se întâmplă cate ceva, peste tot ai ceva de văzut, auzit, admirat sau fotografiat.
La marginea Sibiului, în Dumbravă, întins pe aproape 100 ha, se află cel mai mare muzeu în aer liber din România – muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA. Locul în sine este o poveste din anii de demult – o pădure imensă cu un lac pe lângă care se iţesc acoperişurile de lemn şi paie ale căsuţelor ţărăneşti sau roţile morilor de diferite tipuri aduse aici din toate zonele ţării. Ploaia rece care începe cam pe neaşteptate ma îndeamnă să mă adăpostesc sub un pavilion de unde răzbate miros de lemn ud. Un meşter popular aflat prin apropiere se grăbeşte să îmi ofere câteva crenguţe de “mure negre de pădure”. Alt meştesugar îi spune: “asta e vreme de făcut clătite, vreme de stat în casă şi de spus poveşti la copii şi la nevastă. Apoi...somn de voie”.
Daca sunteţi norocoşi şi aveţi mai mult timp de petrecut în zonă, vă recomand cu căldură satele din Mărginimea Sibiului. Aşezaţi la poalele muntelui, mărginenii sunt renumiţi pentru tradiţiile pastorale, dar şi pentru caracterul lor mândru, pentru vitejie şi patriotism. De aici a pornit un şir lung de poeţi, filosofi, academicieni. Satele lor cu case viu colorate, lipite una de alta, cu porţi înalte precum cetăţile, cu muşcate roşii în ferestrele cu obloane deschise, cu străzi în pantă repede sunt şi ele adevărate muzee în aer liber. M-am simţit foarte bine la Pensiunea Phoenix*** din Răşinari, unde am întâlnit alţi turişti din Ungaria şi Timişoara. Un itinerar turistic cultural prin sat te poartă pe lângă biserica veche cu pictură exterioară (“Voroneţul Transilvaniei”), pe lângă casele natale ale lui Goga şi Cioran sau pe lângă muzeu, făcându-te să hoinăreşti pe străzile de unde auzi din când în când zgomotul copitelor cailor ce poartă carele pe pavaj. Adio Bucureşti! Eu mă mut lângă Sibiu.
Material realizat cu sprijinul agenţiei de turism Infinity Travel
Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook