Ni se deschide în faţă o lună februarie care parcă a căpătat aura Dragobetelor, sau, dacă sunteţi tradiţionalişti, aura sărbătorii noastre din moşi-strămoşi, Valentine's Day. Iubire peste tot: un uşor iz de primăvară ne umple nările abia eliberate după gripele pe care ni le-am tot pasat unii altora iarna asta, de la toate colţurile de stradă comerciantele tuciurii de ghiocei ne surâd delicat cu toţi cei trei dinţi, şi mai ales mii de steguleţe roş-albastre-galbene-verzi ne-au decorat pentru câteva zile Capitala, mustind de afecţiune (ca să nu-i spunem servilism) pentru tata lu' Microsoft. Maiestuoasa Sa persoană şi-a pogorât fizicul şi psihicul pe tărâmurile mioritice fără un motiv foarte clar, lăsându-ne libertatea de a presupune că a aflat şi el că la noi găseşti haine ieftine în second-handuri.

Magheru a fost în această perioadă zorzonul principal cu care ne-am mândrit în întâmpinarea lui Bill Gates. Magheru a devenit pentru Înălţimea Sa o ghirlandă policromă prin care poporul român şi-a exprimat gratitudinea faţă de invenţia care îi permite să joace solitaire la serviciu şi să-şi valorifice nopţile agăţând minore pe mIRC.

Venirea Sa a fost un eveniment aproape la fel de important ca aterizarea avionului din care s-a extirpat eroul absolut şi universal, Jean-Claude Van Damme. Va dăinui în istoria poporului român momentul în care Jean-Claude a răspuns cu o privire în sictir şi o strângere de mână expeditivă preşedintelui Iliescu, care îl aşteptase o oră pentru a avea onoarea de a atinge mâna care a caftit atâţia duşmani ai dreptăţii. Nu putem decât să sperăm că momentul impactului dintre modesta noastră cultură şi gurul absolut al calculatoarelor s-a ridicat la acelaşi nivel.

Să ne aliniem aşadar pe artera principală a umilului nostru Bucureşti, să luam poziţia de drepţi în rând cu steguleţele Microsoft, şi să păstrăm în suflete momentul colosal al întâlnirii cu Civilizaţia. Bill Gates, Magheru te mai aşteaptă şi altădată împopoţonat în cele patru culori care te-au îmbogăţit. Magheru a fost transformat de vrednicii noştri edili într-o reflecţie a propriei Tale grandori. Şi scuză-ne servilismul, da' trebe' să mănâncă şi gura noastră ceva. Sau dacă nu, măcar să pupe ceva, că tot suntem în luna iubirii.


Rodica

Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook