O veste îmbucurătoare pentru şoferi, mai ales pentru cei care se confruntă zi de zi cu nebunia de pe străzile Capitalei, este calupul de măsuri adoptate începând de anul acesta împotriva pietonilor sinucigaşi. De câte ori n-aţi blestemat băbuţele kamikaze, blondele grăbite chinuindu-se să-şi înfingă mai repede tocurile în asfalt (da, în asfaltul rezervat şoferilor!) în timp ce vorbesc la telefon şi-şi împrospătează spoiala... pardon, machiajul... De câte ori nu v-a sărit inima din piept când un puşti pe skateboard sau alt exemplar al speciei pietonus bezmeticus era să vă bage la pârnaie doar pentru că n-avea răbdare să traverseze regulamentar? Ei bine, legile rutiere s-au mai schimbat, după cum bine ştiţi, şi nu numai în rău: de acum pietonii care se aruncă pur şi simplu sub roţi se fac responsabili pentru propria imprudenţă, ca să nu-i spunem altfel.
Pensionarii buclucaşi
De la începutul anului şi până acum, televizorul ne-a bombardat cu reportaje în care pietonii erau opriţi după ce trecuseră strada neregulamentar şi amendaţi: unii se tocmeau, alţii încercau să mituiască (naivi oameni, nu ştiau că organele sunt incoruptibile la televizor?), alţii se certau, alţii se milogeau. Uşor tristă era imaginea bătrâneilor care se mieunau ca nişte copii prinşi cu degetul în borcanul cu dulceaţă, cerând iertare, promiţând că nu mai fac, plângându-se de pensiile mici care nu permit plătirea unei amenzi atât de usturătoare (150 RON pentru că n-ai avut răbdare câteva minute... e ceva!). Înţelegem situaţia mizeră a bătrânilor de la noi, înţelegem că nu au bani nici de mâncare, d-apoi de amenzi. Dar ei, care ar trebui să-şi înţeleagă cel mai bine situaţia, cum de se expun la riscul unei asemenea amenzi, la veniturile lor? Unde se grăbesc atât de tare încât nu pot aştepta culoarea verde? Explicaţia e simplă şi morbidă: au mai puţin timp decât ceilalţi. Atât de pierdut, ceea ce le oferă privilegiul de a se măsura în ambiţii cu şoferii, cât şi de valorificat, ceea ce-i îndeamnă să nu piardă nicio secundă la semafor.
Transhumanţa bucureşteană
Mai sunt şi pietonii care traversează neregulamentar în turme, creând situaţia cea mai hazlie din toate... Ca şofer, eşti pus într-o dilemă: îţi faci loc cu coatele, pardon, oglinzile, prin mulţimea de grăbiţi, ca să le arăţi că-i dreptul tău, sau opreşti ca să nu-i calci şi blochezi circulaţia? Pe cine preferi să superi, grămada haotică de ameţiţi, sau coloana nervoasă de şoferi claxonânzi? Având în vedere că grămezile haotice de oameni, odată enervate, ajung la manifestări aproape medievale (mai au puţin şi te aleargă cu torţe şi furci) şi că şoferii, în combinaţie cu aşteptarea, au un vocabular extrem de variat pe care îl condimentează cu claxoane din belşug, ideal e să împaci ambele tabere. O posibilă soluţie e să turezi brusc şi violent motorul, pe loc: efectul de împrăştiere a potârnichilor speriate e un deliciu.
Cu ce rămânem?
Gestionarea provocărilor la care ne expun pietonii e o parte importantă din viaţa de şofer a oricărui bucureştean. Cât despre cealaltă parte implicată, aceea a pietonilor, aceasta va fugi de responsabilitate în continuare, pentru că o infracţiune iertată prin milogeli te învaţă mai puţin decât o amendă simţitoare. Bătrâneii care le-au miorlait poliţiştilor povestea lor tristă vor continua să se arunce în faţa maşinilor ca să prindă ultimul kilogram de cartofi ieftini din piaţă, turmele vor continua să behăie pe carosabil, tocurile blondelor vor rămâne înfipte în asfalt, atâta timp cât niciunul din aceste exemplare ale speciei pietonus bezmeticus nu va primi o amendă cu o valoare educativă egală cu o sută de iertări milogite.
Rodica
Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook