Am vorbit destul despre design-ul exterior al lui Bravo in articolul precedent si nu ar mai avea niciun rost sa insist asupra acestui aspect. Toata gama Bravo arata demential, indiferent ce nivel de echipare alegi. Daca ar fi sa pun, totusi, un comentariu, acela ar fi ca nu simti prezenta eleronului decat in momentul in care acesta devine..absent. Da, te zgarie putin pe retina si stii ca ceva lipseste de acolo. Asta nu-l face, insa, mai putin atragator pe micul nostru prieten
Da, am promis la ultimul test ca o sa ma intalnesc din nou cu Bravo. Si am facut tot ce mi-a stat in puteri ca sa pun din nou mana pe el. Am avut de-a face de aceasta data cu un motor mai mic. Un 1.6 Multijet de 120 de cai. Trebuie sa recunosc ca initial mi-a fost putin teama de inevitabila comparatie pe care urma sa o fac cu varful de gama, 2.0 de 160 de cai. Astfel ca am ezitat putin sa ma port brutal cu masina, planificandu-mi mai degraba un test de anduranta, confort si consum decat unul de sportivitate.
Daca un lucru il urasc la Bravo, acela ar fi ca de fiecare data cand a avut ocazia, m-a surprins. In mod placut insa. Ai zice ca un motoras de 120 de cai si 300 Nm nu poate da prea multe senzatii tari. Exact asta am spus si eu. Si am gresit, ca intotdeauna. N-o sa fii dezamagit nici macar o secunda de tinuta de drum, reprizele fiind aproape la fel de ferme si rapide ca ale fratelui mai mare.
Vei atinge insa si limita celor 120 de cai la un moment dat, si vei realiza intr-un tarziu ca nu ai pe mana o versiune sport. Cu plecare de pe loc, Bravo ia 'suta' in 10.5 secunde iar motorul se calmeaza subit pana sa ajungi la viteze cu trei cifre. Urca insa liniar pana la aproape 200 km/h. Iar daca modelul Sport 2.0 parea sa aibe permanent ceva cu rinichii tai, fratele mai mic o sa fie, pe cat de confortabil, pe atat de enervant la virajele stranse. Simti un usor tangaj, nu foarte pronuntat, insa destul cat sa te aduca cu picioarele pe pamant si sa-ti dai seama ca nu ai vreun bolid sub talpa. Dar isi vor face corect treaba, absorbind cu grija fiecare denivelare, lucru care va fi apreciat daca ai pasageri al caror gust pentru sportivitate nu e atat de dezvoltat. Am testat Bravo si pe un teren usor denivelat unde, contrar asteptarilor, s-a descurcat mai mult decat onorabil.
GALERIE
La interior, am intalnit aceleasi probleme. Ergonomia plange sub creionul designerilor italieni si cotiera centrala se incapataneaza sa nu fie suficient de lunga. Spatiile de depozitare la fel de putine iar problema cu apa aruncata de stergatoare pe geamurile laterale ramane bine prinsa de caracterul masinii. Dar cam aici se opresc defectele. In rest avem parte de finisari foarte bune, de materiale placute la atingere, de o climatizare foarte bine calibrata, ce te va trimite de la sudori la tremurat in mai putin de 3 minute. Simti, practic, ca esti intr-o masina care se bate pana la sange cu adversari cu experienta ca Golf sau Leon.
Daca de spatiile de depozitare ne putem plange, nu acelasi lucru putem spune despre spatiul pentru pasageri. N-am simtit nici macar o secunda nevoia de mai mult spatiu. Nici eu nici pasagerii plasati strategic in spate n-am putut sa ne plangem de lipsa de spatiu. Nici macar portbagajul de 400 de litri nu e des intalnit in aceasta clasa.
Daca in prima faza am avut indoieli legate de afirmatiile mele, cum ca imi doresc un Bravo doar al meu, acum sunt absolut convins. Da, e o masina cu care am vrut sa fug din tara si sa nu ma mai intorc niciodata. Daca cei de la Fiat vor continua in aceeasi nota si cu urmatoarele modele, prevad o schimbare de lideri pe piata hatcback-urilor. Volkswagen, pazea !
Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook
