Am avut azi onoarea sa fac cunostinta cu... Chichiţa. Vă gândiţi la vreo căţeluşă sau pisică, probabil. Ei bine, nu. Era o Lada de prin anii '80. În nebunia din centru, un şofer trăgea de ea să avanseze, şi o ruga: "Hai, Chichiţa, hai cu tata!". La început credeam că nu aud bine sau că avea pe acolo o fetiţă pe care-o alinta, dar după câteva repetări ale numelui m-am convins. Mi s-a părut adorabil, pentru că, deşi oricărei maşini i s-ar pleoşti ţeava de eşapament de umilinţă să ştie că e numită aşa, omul îi vorbea plin de afecţiune. După cum arătau amândoi, probabil că o avea "de când era atâtica".

Dar Chichiţa este un caz dintr-un lung şir de Vişinici, Roşiuţe, Maricici, Mirese, Violete sau, la polul opus, Furii, Monstruleţi, Lei, Fiare şi alte metafore pentru performanţele ce muşcă din duşmanul de pe stradă.

Când îţi personifici maşina în halul ăsta... nu ştiu, poate că e momentul să te gândeşti la mijloace de transport alternative. Mai las-o pe Maricica şi şterge praful de pe Miţa Bicicletuţa, sau, de ce nu, pune-i la treabă şi pe Picioruţul şi Piciorelul.

Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook