Am o multime de prieteni si o serie de amici, toti avand in comun pasiunea pentru masini si disponibilitatea pentru distractii ieftine. Cluburi, baruri, biliard si chiar tenis sau fotbal in sala... cam asa ne petreceam serile. Nu de mult insa, au descoperit plimbarile nocturne cu masina prin Bucuresti. Nu ma intelegeti gresit, si inainte mergeam cu masinile, dar ceea ce probabil greseam era ca aveam punctele de plecare si de destinatie prestabilite. Ei bine, asemeni echipei Steaua, calificata in grupele Ligii Campionilor dupa 10 ani de pauza, am lasat si eu in urma toate retinerile si am intrat, de voie de nevoie, in "clubul" celor de "pe Magheru".

Este incredibil cum toata viata orasului este legata de zona centrala si de axul nord-sud definit de Bd. Magheru. Fiecare eveniment sau protest se face printr-un mars pe Bulevard, fiecare meeting important are loc in Piata Universitatii, iar cu ocazia meciurilor de fotbal din cupele europene sau ale echipei nationale castigatorii incearca sa-si revendice Piata, sa ocupe Bulevardul si sa-l marcheze in culorile echipei lor, parca pentru a cuceri astfel intreg orasul pentru totdeauna.

La sfarsitul lunii august, echipa Steaua a reusit sa se califice din nou in grupele Ligii Campionilor, eveniment care a scos iarasi lumea pe strada. Ca de obicei, stelisti sau nu, membrii "clubului de pe Magheru" nu puteau scapa aceasta ocazie pentru a se afisa in fata multimii adunate in Piata ca la urs (si nici macar nu erau departe de adevar caci nu mult dupa miezul noptii si-a facut aparitia si Gigi Becali).

Publicul este pe pozitii: spectacolul se desfasoara cu "sala" plina. Mii de oameni pe trotuare inarmati cu steaguri, scandari, buna-dispozitie. Toti urmaresc masinile care parcurg distanta intre Romana si Unirii cu o viteza de 5-10 km/h si cu muzica la maxim. Unii nu sunt neaparat suporteri ai echipei sarbatorite dar au masini tari, claxoane, boxe si neoane, si profita de ocazie ca sa le afiseze, altii sunt fani adevarati si se urca cat mai multi intr-o masina, iesind pe geamuri sau trape, si folosind-o ca pe un suport pentru steaguri, fulare si alte obiecte din aceeasi gama.

Singurii dezorientati si aparent depasiti de situatie sunt politistii care sunt nevoiti sa puna ordine in acest haos total. Despre cei care participa la marsul victoriei se poate spune orice numai ca circula regulamentar nu, ca urmare toti apeleaza la bunavointa agentilor de circulatie trimisi la locul evenimentului. Acestia, evident nepregatiti pentru astfel de momente si scosi pe strada la ore tarzii, cad victimele glumelor cu iz de galerie a suporterilor:
— Traiasca Politia Romana! se aud saluturi ironice din masinile care abia se misca pe langa agentii care fac semne sa circule mai repede.
— Va rog sa nu mai scandati trivialitati si sa dati muzica mai incet!
— Dar a castigat Steauaaa!
— Si daca a castigat Steaua ce? Acum hai sa iesim toti pe strazi cu pietre, cu topoare ca a castigat Steaua, nu?
Nu termina bine politistul cu morala si este imediat etichetat ca dinamovist, apoi, la amintirea rivalilor, gama scandarilor se schimba:
— Cine nu saaare, cine nu saaare, ori este gabor ori e prost de moaaare...!

De data asta politistii stau linistiti, ascunzandu-se sub cozoroc, sperand parca sa nu fie deconspirati.

Piata se umple. Vine autocarul echipei victorioase, jucatorii ies si saluta "galeria". Televiziunile alearga dupa senzational, se iau interviuri previzibile unor suporteri mai curajosi in timp ce gasca adunata in spatele vorbitorilor striga trivialitati. Un pustan cu un steag s-a urcat pe monumentul "km 0" si a devenit "sef de galerie". Publicul este usor de manipulat, iar scandarile devin repetitive. Dupa ce pleaca autocarul lumea incepe sa se retraga. Usor-usor noaptea se asterne peste aceasta performanta transformand-o in amintire. Ne vedem la urmatoarea victorie!

Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook