Ce ne puteti povesti despre prima Dvs. slujba? (despre naivitate, profesionalism si supravietuire)

M-am angajat pentru prima oara la 20 de ani, cand inca eram studenta, varsta la care nu putem vorbi de profesionalism ci mai degraba de idealism, de aspiratii care depasesc cu mult posibilitatile de moment sau chiar si pe cele viitoare.

Se spune deseori ca viata e o jungla, cred asadar ca de la idealismul cu care privesti primul tau job esti adus cu picioarele pe pamant de instinctul de supravietuire: un an mai tarziu eram ancorata in realitate si, din fericire, cu aceeasi ambitie de a reusi.

Imi amintesc cu placere de primul meu job, memorabil raportul extrordinar intre cat castigam si efortul necesar.

Cand esti pregatit cu adevarat pentru o pozitie cu un grad inalt de responsabilitate? (despre ambitie, experienta si obiectivitate)

Cred cu tarie in principiul ca trebuie sa iti doresti succesul dar in egala masura sa si muncesti pentru a-l avea.

Responsabilitatea marita poate aparea la o varsta frageda sau la a doua tinerete, in functie de modelul cultural existent intr-o tara.

Ma bucura sa vad ca in Romania nu exista bariere care sa impiedice accesul tinerilor la pozitii de mare responsabilitate, mai mult, din exemplele personale as spune ca sunt chiar incurajati.

Cine vrea sa ajunga un manager de top ar trebui totusi sa nu ignore latura mai putin placuta: timpul liber scade dramatic, ai vrea sa faci cat mai multe incat ti-e necaz ca trebuie sa mai si dormi.

De unde incepem cautarea slujbei potrivite? (despre personalitate, relatii si nepotism)

Nu cred ca slujba potrivita e gasita din prima; e omeneste ca odata ce obtii un lucru sa vrei mai mult si mai mult.

In obtinerea primului job primeaza personalitatea si impresia pe care o lasi la interviu.

Pe masura ce avansezi in cariera incepe sa primeze experienta, atat experienta in meserie ("technical skilles") cat mai ales experienta in relationarea cu o echipa ("human-relations skills").
"Relatiile", asa cum erau ele definite in urma cu 20 de ani, nu cred sa mai functioneze astazi nici macar in companiile de stat.

Conteaza in schimb sa ai informatii si de asemenea sa lasi sa transpara informatii despre performantele si personalitatea ta.

Intuiesc ca o recrutare de top-manageri si chiar promovarea interna iau in calcul imaginea pe piata a managerului respectiv, impresia pe care o lasa celor cu care discuta in cadru profesional sau extraprofesional, capacitatea sa de a vorbi in public, interviurile date in reviste ca cea de fata.

Avem nevoie de experienta! Cum procedam? (anuntul clasic: "varsta - max. 25 de ani / experienta min. 10 ani")
Probabil ati auzit de cazul unor companii de consultanta care spun "suntem pe piata de 10 ani si avem 600 de ani experienta".

Experienta poate veni asadar in timp dar si din proiecte specifice, care iti pot aduce intr-o luna cat alte job-uri in doi ani.

O situatie de genul "varsta 25 de ani - experienta 5 ani" poate fi intalnita - eu sunt una dintre ele.

Important este sa nu refuzi nicio noua provocare si sa accepti oricand sarcini variate, sa eviti pe cat posibil rutina.

Care sunt cele mai frecvente discriminari de care v-ati lovit in luptele date pana in prezent?

Nu m-am lovit de discriminari flagrante pana acum, nici macar de cea clasica "femeie tanara, nu ii dam job-uri importante pentru ca se va marita si va avea un copil".

Solutia este, cred eu, sa arati partenerului de dialog transparenta totala si impresia de persoana hotarata.

Cand mai avem timp de prieteni, casa, familie etc.? (despre ordinea prioritatilor in viata)

Timpul pentru prieteni, casa, familie este cel... de dupa programul de serviciu.

Intr-o anumita etapa de cariera timpul liber este intr-adevar limitat, dar tocmai de aceea, inghesuind multe-multe activitati placute in el, pare a fi un timp "de calitate" – dupa cum spun americanii.

Desigur ca fiecare varsta are prioritatile ei, e previzibil ca la un anumit moment in viata unei femei vor conta mai mult familia si copiii.

Ce anume v-a atras in domeniul auto? (circumstante, mentori si alte zeitati intamplatoare)

Intotdeauna mi-au placut masinile, de cand eram mica ma invarteam in jurul tatalui meu care mesterea cate ceva la masina lui (o Dacia 1300 evident).

Eram deosebit de mandra cand primeam cate o misiune de apasat pedala de frana sau cea de ambreiaj in parcare, si ma jucam deseori "de-a soferul".

In plus, inca de la inceputul carierei mele am fost atrasa de domeniul de marketing si de vanzari, si am in continuare o inclinatie catre tehnic: imi place sa inteleg mecanisme si sa descopar lucruri noi.

Sosirea mea in industria auto era asadar o chestiune de timp.

La Dacia am ajuns in urma cu 4 ani prin intermediul unei agentii de recrutare.

Mi-a placut de la inceput determinarea oamenilor intalniti, inversunarea lor de a schimba ceva si de a reusi in marele proiect Logan.

Modul de a gandi si a actiona al celei care urma sa fie sefa mea si a superiorului sau ierarhic m-a cucerit.

Care este cel mai neobisnuit eveniment din trafic la care ati fost martora?

Circuland foarte mult pe drumurile Romaniei sunt din pacate martora multor evenimente.

Amintirile placute se leaga de situatii hazlii ce ilustreaza contrastele Romaniei: masini de lux blocate de trecerea unei turme de oi sau senzatia pe care o ai cand esti la volanul unei masini rosii si inaintezi incetisor contra cirezii de vaci care se intoarce de la pascut.

Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook