Iarnã. Vreme numai bunã de pornit la drumetii. Apare, inevitabil, vesnica întrebare, unde mergem? Ne-am cam saturat de Valea Prahovei, parca nu ne mai surade nici zona Branului, deja batutã de atâtea ori si de atâtia turisti, iar celelalte locuri sunt prea departe pentru un singur week-end.

În sfârsit, dupã dezbateri îndelungate, ne hotãrâm la o destinatie mai putin cunoscuta, dar foarte specialã: Judetul Arges, Mãnãstirea Corbii de Piatrã.

Drumul e usor si nu foarte lung - începe cu autostrada Bucuresti-Pitesti. Nimic nou aici: aceleasi reparatii, aceleasi gropi, aceleasi semne care te îndeamnã sã nu te enervezi.

De la Pitesti, ne îndreptãm spre Curtea de Arges, iar la Merisani ne hotãrâm sã alegem calea "mai putin umblata", asa ca renuntãm la Curtea de Arges si facem dreapta, spre Brãdetu.

Soseaua urcã si coboarã dealuri împãdurite, printre garduri de lemn si troiþe colorate. Din când în când se mai vede câte o masinã. Mai facem o datã dreapta si apoi, la Domnesti, cotim la stânga, îndreptându-ne spre poalele muntelui. Peste putin timp ajungem la Corbi. Bisericuta în stâncã se vede încã de pe sosea, surprinzând privirea - bisericuta albã, ce pare cã sus- tine imensul bloc de stâncã cenusie de deasupra ei. Sãpat în stâncã de credinta cine stie cãror anahoreti de la începutul primului mileniu, lãcasul e prea putin cercetat, prea putin cãutat si cunoscut. Si totusi, e atât de special, încât ti se întipãreste în minte si în suflet.

De la înãltimea sa, biserica vegheazã asupra satului. Zugrã- veli si icoane vechi, lumânãri proiectându-si lumina pe piatra rece, vorbesc despre povesti si oameni de demult. Desi este
foarte frig, e imposibil sã rãmâi rece. E acolo cãldura si adev ãrul bisericilor copilãriei, e România pe care o cauti si cu greu mai reusesti sã o gãsesti în iuresul vremurilor de azi.

Ajunsi deasupra satului,deasupra stâncilor, privim la masina rãmasã jos în vale, care acum pare atât de micã.

Poteca coboarã apoi blocurile ciudate de stâncã si ne duce din nou jos în sat. Ne duce spre cãsuta micã si albastrã a "Mamei Uta", care gãzduieste în curtea sa o parte din stâncile cu urme de uriasi. Fotografii fotografii si... Mama Uta ne priveste curioasã de dupã florile din fereastrã. Pe data viitoare!




Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook