Am o multime de prieteni si o serie de amici, toti avand in comun pasiunea pentru masini si disponibilitatea pentru distractii ieftine. Cluburi, baruri, biliard si chiar tenis sau fotbal in sala... cam asa ne petreceam serile. Nu de mult insa, au descoperit plimbarile nocturne cu masina prin Bucuresti. Nu ma intelegeti gresit, si inainte mergeam cu masinile, dar ceea ce probabil greseam era ca aveam punctele de plecare si de destinatie prestabilite. Ei bine, intocmai ca pe o Dacie la culoarea verde a semaforului, am lasat si eu in urma aceste idei preconcepute si am intrat, de voie de nevoie, in "clubul" celor de "pe Magheru".

Cum se lasa seara, dupa zgomotul "basilor" sau dupa lumina neoanelor, iti dai seama imediat ca "lumea buna" e pe strada. Totul se petrece in centru, avand Magheru ca ax. Vara e vremea cluburilor si apar cateva puncte excentrice de interes prin Floreasca, Tei, Regie iar iarna frigul ne poarta spre drive-in-uri... Cu toate acestea, drumurile se intalnesc intotdeauna pe Magheru... alta seara, alta aventura: astea sunt momentele care definesc personalitatea barbatului-sofer.

Cel putin asta incearca sa ma convinga prietenii mei, pe cat de diferiti pe atat de pitoresti. Daca nu i-as cunoaste as crede ca sunt niste personaje adunate din filmele de animatie pentru copiii americani. Mai mult, parca pentru a-mi intari aceasta idee incoltita in timp ce-i priveam in actiune, au inceput sa-si atribuie "nume de scena". Unul si-a zis "Uriasul" si le explica tuturor celor care au timp sa-l asculte ca numele nu i se trage de la inaltime, altul e "Coiotul" iar "Nevastuica", "Bursucul" si "Pinguinul" nu fac decat sa intregeasca peisajul cu iz de circ.

Fiecare are ideile lui: Pinguinul este un pasionat de tuning (nu tuning-ul vazut ca pe o provocare de a aduce imbunatatiri estetice sau tehnice masinii, ci ca pe un pariu cu bunul gust ca masina-suport nu cedeaza sub duzina de neoane si device-uri care i se ataseaza pe unde nu te-astepti). Dupa mai bine de 4 ani petrecuti in Spania, el a venit, daca nu cu cadouri, macar cu o serie de idei fanteziste pe care vrea sa ni le impuna ca valori. El este autorul conceptului, aparent contradictoriu, conform caruia iesirea in grup se face totusi separat. In loc sa iesim cinci oameni intr-o masina, spre exemplu, ar trebui sa iesim cu cel putin trei masini. Aceasta deoarece "se iese" maxim doi oameni intr-o masina, orice alta varianta fiind inacceptabila.

Paradoxal, tocmai cand ma pregateam sa izbucnesc in ras la aceasta idee, ceilalti au acceptat-o fara rezerve ca fiind geniala. Am incercat sa ma impun folosind arma logicii si cand tocmai credeam ca ma fac ascultat (si nu doar auzit) m-am lovit ca de un zid de argumentul democratic al votului. Nu mai aveam nici o sansa, intocmai ca la un concert de muzica romaneasca trebuia sa joc dupa cum cantau ei. Eram intr-o postura ingrata... pe cat de mult ma bucurasem de intoarcerea lui in tara, pe atat de mult regretam acum impactul sau asupra grupului.

Dar deja era prea tarziu si pana sa apuc sa ma dezmeticesc, ajunsesem din invitat la iesirile nocturne, chiar unul dintre actorii principali, intrucat in urma noilor calcule a trebuit sa-mi pun si eu masina la bataie... si, odata cu intrarea in club, am primit si botezul... plinului de benzina. Pe care, cum altfel, l-am platit tot eu. (va urma)

Intra in comunitatea Auto Spot de pe Facebook